„Celălalt”, cel mai nou roman al scriitorului Cornel George Popa, începe în realul din imediata noastră apropiere, pătrunde în clarobscurul din vis, depășește cu mult imaginația și ne dezvăluie lumi paralele pătrunzând în mintea umană până acolo unde nimeni nu a îndrăznit, până-n prezent, să ajungă.
Povestea de dragoste dintre Amalia și Gelu, doi tineri care se cunosc la balul din sat, ea – singură și timidă, el – un Don Juan în căutare de experiențe noi, avansează în pașii de vals ai firescului, cei doi tineri se căsătoresc, Gelu este ucis într-o explozie și, din acel moment, viața Amaliei se descompune în vieți paralele care au în centru, un singur om. Sau o iluzie optică. Ori poate una auditivă. Sau, pentru că este posibil, ambele…
Cine a intrat o singură dată într-un labirint cu zeci de oglinzi știe că, dacă deschizi ușa, intri și-ți vine să rămâi acolo. Precum Alice în Țara Minunilor, pășești în lumea fermecată, rotundă și fără de sfârșit și ești prins în capcana simțurilor. Oglinzile te păcălesc și cu cât înaintezi nu mai știi cine-ai fost, cine ești și dacă ce s-a întâmplat în urmă cu puțin timp a fost real sau doar o festă jucată de oglinzi, de lumină, de culori sau de propria ta imaginație.
Marcată profund de dispariția fulgerătoare a soțului, Amalia rămâne ancorată între lumi și pendulează între ele convingându-i și pe ceilalți că ei percep o realitate diferită și trăiesc într-o iluzie și nu ea. Romanul este amețitor. „Celălalt”, prezent în fiecare dintre alte două lumi, este atât de real în fiecare dintre ele, încât simți o nevoie disperată de a trasa o graniță ireal/concret, dar te izbești de o mulțime de amănunte care-ți elimină orice posibilitate de a separa raţionalul de irațional. Gelu este identic în fiecare dintre lumi, se comportă la fel, reacționează identic și, într-un moment de cumpănă, se sfătuiește cu celălalt Gelu.
Toată avalanșa de trăiri ce însoțește necunoscutul primei iubiri, claritatea cu care autorul definește fotografia și-o separă de o banală poză, Gelu cel real, Gelu din ramă, „Celălalt”, Gelu care nu a murit, timpul care trece diferit în funcție de locul în care se află Amalia și de oamenii care intră sau ies din viața ei, iubirea și ura, Haim Leibovici – fotograful evreu care acceptă provocarea, copiii și Dingo, câinele care este prezent în toate lumile, se completează și formează un roman unicat ca o fotografie obținută prin impresionarea unui strat de argint pur pe suport de sticlă.
„Fotografii sunt pictori. Ei elimină variantele simple, care ar transforma fotografia în poză, gândesc instantaneul și îl regizează. Fotograful nu povestește realitatea, ci o parte a realității care e pe aceeași linie cu sensibilitatea lui. O sută de fotografii descriu diferit același măr așezat pe masă. O sută de fotografi, fotografiind o singură femeie, aceeași, ne oferă, de fapt, o sută de variante asupra modelului, unde imaginea e construită pe suportul a ceea ce înțelege fiecare despre modelul respectiv. (…) Acesta e, de fapt, motivul pentru care îmi plac atât de mult fotografiile: fiindcă îți oferă posibilitatea de a visa.” (pag. 16-17)
Cornel George Popa a publicat multe cărți și toate m-au impresionat prin originalitate și stil, pentru că Bill – cum îi spun prietenii – e marcă înregistrată, nu se poate reproduce și este imposibil de anticipat. De fiecare dată a reușit să mă surprindă, venind cu altceva, un „ceva” unic și-n același timp atât de Cornel George Popa. „Celălalt”, cel mai recent roman, este real, ireal și magic deopotrivă. Și tare-aș vrea să știu dacă Bill scrie romane cu stiloul sau are ascunsă pe undeva, printr-un sertar al biroului, o baghetă magică pe care o îndreaptă spre un teanc alb de coli în timp ce rostește senin: ”abracadabra…”
Cornel George Popa, „Celălalt”, Editura Trei, anul publicării: 2019, nr. pagini: 256
Cartea este disponibilă pe site-ul editurii.
scrie un comentariu