Am început să scriu această carte, încercând să răspund la întrebarea: cum suntem formați ca omeni de cărţile pe care le citim și cum anume intră în metabolismul nostru spiritual ideile, autorii și marile cărţi care au străbătut atâtea secole, conservându-ne umanitatea? Cartea, deși scrisă sub forma unor eseuri, poate fi citită ca un Bildungsroman sau ca un eseu defragmentat de teoria culturii. Am observat, încercând să îmi pun gândurile în ordine, că toate marile cărți, indiferent de timpul în care au fost scrise, deservesc un singur și nobil ideal: acela de a ne edifica, de a ne așeza mai limpede în zarea propriului demers și în economia vieții noastre.
Și mai este un gând care mi-a însoțit, ca un fir roșu, conținutul ideatic al întregii cărți: Celor pe care-i stimezi cel mai mult oferă-le nu doar candoarea iubirii și onoarea intransigenței tale, ci și bucuria de a le povesti despre farmecul discret al cărților care au făcut din tine un om echilibrat și senin. Menirea noastră nu este doar a ne cultiva pe noi înșine, ci a-i inspira pe alții, devenindu-le un mic reazem, o mică formă a regăsirii.
Editura Libris Editorial; anul publicării: 2018; nr. pagini: 166
Îmi place să cred că, scriind cartea, am survolat, deasupra întrebărilor de gravitate ultimă, încercând nu să ofer un răspuns cu o valoare axiomatică, un lucru de altfel imposibil, ci, urmărind șirul succcesiv al căderilor mele pe gânduri, să spun cu voce tare de ce, bunăoară, noi cei de acum, trăind în postmodernitate, avem nevoie de retorica limpede a filosofiei stoice, de povestea lui Don Quijote, de muzica lui Mozart, de frământarile lui Ivan Ilici, de sărutul lui Klimt ş.a.
Cartea, deși abordează, cum spuneam, teme cu un orizont amplu, este scrisă într-un limbaj foarte accesibil. Am plecat de la premisa că nu înţelegem cu adevărat decât ceea ce putem explica simplu, evitând derizoriul!
Reacțiile de până acum ale cititorilor m-au bucurat foarte mult și m-a surprins felul în care au reinterpretat temele atinse de mine. Cititorii mei au un spirit al observației lustruit pănă la transparență!
Titlul cărții a fost inspirat de un gând al lui Constantin Noica care spunea ca a citi înseamnă a sta de vorba cu departele tău. Nu veau să dezvălui toate secretele cărții, îi las pe cititori să intre curajos în mrejele ei.
Cosmin Neidoni s-a nascut în 8 martie 1975 la Timișoara. A absolvit Facultatea de Filosofie în cadrul Universității de Vest, fiind apoi bursier Erasmus al Universității din Köln, Germania. A făcut studii de Politică Europeană în cadrul școlii masterale Jean Monet cu o teză de absolvire despre problematica războiului rece. Scrie și publică în limba română și germană, fiind citit și citat de reviste și pagini culturale din Austria, Germania și Elveţia. De acelaşi autor: Das Schattenspiel (2004), Scrisoare către fiul meu (2014), Raport către Don Quijote (2017), Viaţa la 40 de ani (2017).
scrie un comentariu