“Ideea cărții „Ești lumea întreagă. Eseu despre (re)construirea de sine” a prins viață, așa cum se mai întâmplă, având mai multe motivații suprapuse de-a lungul timpului. Pe de o parte, cei mai mulți dintre cititorii mei au vrut dintotdeauna să știe care este filosofia din spatele poveștilor desfășurate în romane; au urmărit peste tot firul roșu, ideile personajelor și mesajul propriu-zis al literaturii, au pus întrebări, neobosiți, iar eu am început să mă gândesc de ceva vreme că aș putea aduna, esențializat, acest mesaj într-o carte de non-ficțiune. Nu de puține ori, cititorii, mai ales tinerii și adolescenții, mi-au cerut să îi ajut cu un sfat într-o problemă definitorie a vieții lor, să le ofer un pic de inspirație pentru a ieși dintr-un impas, iar discuțiile care au rezultat mi-au deschis și mie unele perspective la care nu mă gândisem până atunci, mi-au amintit lucruri uitate, confirmând încă o dată că filosofia de viață este pentru toți ceva viu, care se întreține și printr-un dialog cu sens, pe lângă reflecția și introspecția permanentă.
Dacă tot am ajuns la capitolul filosofie, un alt motiv pentru care s-a născut această carte a fost reîntoarcerea mea spre studiul filosofiei, care oricum mă formase în anii de facultate – așadar un domeniu familiar, pe care de altfel nici nu l-am abandonat complet niciodată. Mi-am dorit și eu să merg mai adânc în analiza teoriei care apare în romanele scrise până acum; pentru că depresia și anxietatea au fost teme ale unor cărți precum „Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată”, „Rockstar”, „Dresoarea”, am vorbit puțin în „Ești lumea întreagă. Eseu despre (re)construirea de sine” despre bazele existențialismului, despre angoasa provocată de aruncarea în lume, făcând o legătură între această căutare a sensului și senzația actuală de a fi pierdut, de a nu ști încotro să te îndrepți, care ne este atât de familiară în zilele noastre. Am scris în această carte de non-ficțiune, și cred cu tărie, că a fi într-o perpetuă căutare a unui sens personal, a nu te mulțumi cu soluții oferite de-a gata este însăși esența a ceea ce numim umanitatea noastră, ceva ce nu ar trebui să ne sperie, ci mai degrabă să ne bucure. Și tot ce putem face mai bun cu această căutare este să fim pe de-a întregul prezenți în ea, să o absorbim și să ne-o însușim.
„Mă tem, deci exist, acesta ar putea fi motto-ul vremurilor noastre. Dacă mă tem, sunt viu. Mai mult de atât; mă tem, deci exist și mă construiesc în permanență.
Dacă mă tem, încă mai sunt capabil să iau decizii. Să încep drumuri noi. Dacă mă tem, încă nu am fost îmblânzit de societate, domesticit și pus cu botul pe labe; încă nu am acceptat lista cu instrucțiuni care mi-a fost livrată.
Dacă mă tem, este pentru că mă revolt și vreau să fiu pe propriile mele picioare. Temerile noastre, oricât ar fi de tulburătoare, de destabilizatoare, sunt un instrument minunat de autocunoaștere.’’
Alte teme pe care le conține cartea ar fi teama de moarte, construirea de sine, lupta cu prejudecățile și ideile impuse de societate, tentația de a alege facilul în dauna autenticității, religia, trauma, cunoașterea, fericirea, reinventarea.
Cred că, în definitiv, dacă ar fi să o rezum, aș spune că este un eseu despre om, cu tot ce presupune asta.”
– Cristina Nemerovschi
Textele de la rubrica „Scriitorii, despre cărţile lor” sunt scrise de autorii cărţilor respective pentru site-ul citeste-ma.ro. Preluarea se poate face cu menţionarea sursei şi link către articol.
Cumpără cartea:
Susţine citeste-ma.ro:
Fotografie reprezentativă: Marten Bjork / Unsplash
scrie un comentariu