Florin Duţu a câştigat anul acesta Concursul de Debut al Editurii Polirom. Cartea sa, Chiorpangiu, conţine proze amuzante şi nostalgice, jucăuşe şi cu accent pe oralitate şi pe farmecul personajelor. Un mix cel puţin interesant, care mi-a atras atenţia şi m-a convins să-i adresez autorului câteva întrebări.
Florin Duţu, scrie în paragraful tău biografic, care a însoţit volumul de debut, că ai început să scrii pentru că aveai poveşti de împărtăşit. Bănuiesc că foarte mulţi oameni au poveşti în sinea lor – viaţa nimănui nu e banală, dacă e să o luăm la bani mărunţi – aşa că îmi permit să te întreb care a fost imboldul pentru a şi încerca să publici poveştile din tine? Nu era suficient doar să le spui celor apropiaţi sau să le scrii şi să le laşi „la sertar”?
Am început să scriu în decembrie 2019. Tot ce am scris a rămas „la sertar” în calculatorul personal. Am avut curaj să împărtăşesc ce am scris doar cu rudele şi prietenii apropiați.
Imboldul a fost concursul de debut organizat de Polirom. Soția mea s-a gândit că ar fi bine să particip. Am pregătit ce am scris până la acel moment și am transmis manuscrisul redacției Polirom.
S-a întâmplat şi minunea de a câştiga concursul de debut al Editurii Polirom. Iar acum m-aş infiltra printre cei care au trimis manuscrise cu acelaşi scop: lămureşte-i pe pierzători (ai fost în competiţie cu alţi 73 de potenţiali debutanţi) care a fost secretul tău. Sigur, ar fi mai potrivit să privim către motivaţia juriului, însă din perspectiva concurenţilor ar fi interesant să povesteşti cum s-a construit cartea aceasta, care este experienţa ta scriitoricească, aş zice, dacă ai urmat ceva cursuri, dacă ai primit şi urmat sfaturi de la cineva „profesionist” în domeniu… Răspunsul tău aici ar putea fi util pentru aspiranţii la debut.
Mă tem că răspunsul meu va adânci și mai mult misterul „rețetei” succesului. Nu am scris niciodată pentru vreun concurs de debut. Până în ianuarie 2024 nici nu știam că se organizează în România astfel de concursuri. Visul meu din cutie a fost să devin profesor de matematică sau inginer constructor. În 1990, în clasa a X-a, am luat o decizie greu de înțeles pe care poate o voi explica într-o nouă povestire 😊 și m-am transferat la profilul filologie – limbi străine al Liceului Gh. M. Murgoci din Brăila. Am absolvit liceul cu rezultate mediocre la disciplinele de specialitate pentru că nu aveam nicio chemare pentru materiile studiate. Cum mi-am închis singur drumul către facultățile tehnice prin opțiunea din clasa a X-a, singura soluție evidentă la acel moment a fost Facultatea de drept. În timp, din cauza profesiei am dobândit un stil rigid și sec de a redacta documente, adaptat rigorii muncii de avocat.
Nu am mai scris niciodată înainte de 2019. Nu am scris niciodată vreo scrisoare. În clasa a IV-a am scris o carte poștală bunicilor mei pe care postașul mi-a înmânat-o mie la destinație deoarece m-am întors din excursie înainte să ajungă cartea poștală la destinație. Nu am ținut un jurnal. Am încercat în adolescenţă și după prima zi am renunțat.
Nu sunt pasionat de beletristică. Citesc cărți tehnice, de specialitate, care tratează subiecte de nișă, controversate, în special pe teme istorice și lingvistice.
Am avut în gimnaziu și la liceu 2 dascăli de suflet la Limba și literatura română de la care am primit, am adunat și „am furat” un bagaj imens de informații care acum îmi sunt foarte utile.
Din experiența participării la concursul Polirom, am înțeles că cel mai important lucru pe care îl caută editorul într-un manuscris este „scriitura”, modul în care un narator reușește să îți „vândă” subiectul lui, indiferent dacă vorbim despre o poveste cu dragoni sau o fierărie.
Nu ştiu cum se dobândește „scriitura”. Nu ştiu dacă așteaptă prin băncile Facultății de Litere sau la cursurile de scriere creativă. Cred, însă, că dacă ai scânteia care îți strânge prietenii în jurul mesei când spui o poveste, s-ar putea să ai pe ce să construiești.
Am fost plăcut surprins de farmecul pe care-l presupune cartea ta, mai ales în deschiderea ei, cu felul în care introduci personajele şi mediul acela aproape magic al Fierăriei. Şi mi se pare firesc să te întreb – ia-o ca pe o curiozitate de cititor novice – dacă tot ce povesteşti e chiar trăit de tine în copilărie. E totul „doar” o aducere aminte sau ai mai şi fantazat pe ici, pe colo?
Memoria m-a ajutat infinit mai mult decât imaginația. Toate povestirile mele sunt adevărate, iar culorile în care le-am zugrăvit țin de modul în care am înțeles sau mi-am amintit anumite întâmplări. Acolo unde firul amintirilor s-a mai scămoșat, am intervenit discret cu migala unui restaurator.
Cum a primit familia cartea ta? Au ajuns la tine şi reacţii mai neobişnuite?
Beneficiarii principali ai volumului sunt copiii mei care acum au ajuns la vârsta Chiorpangiului adolescent. Au fost foarte surprinși de noua mea „preocupare”.
După anunțarea premiului, unele personaje din carte au dat „like” anunțului, așa că am fost nevoit să modific câteva nume proprii. Părinților mei le-am lecturat strategic doar anumite pasaje din volum.
„Avea dreptate Fănică, dacă ai o poveste bună, trebuie s-o vinzi, să-i ridici un pic fusta, să dansezi cu ea, s-o arunci şi s-o învârţi ca pe pizza, nu să o trânteşti ca pe un banc sec.” (Florin Duţu, „Chiorpangiu”, Editura Polirom, 2024)
Prozele tale au clar ceva elemente comune şi acelaşi univers. Pare că, dacă ai fi avut ceva mai multă răbdare, ai fi putut transforma totul într-un roman. De ce a fost mai tentant să trimiţi textele aşa? Nu te-a ispitit să încerci romanul?
Puzzle-ul complet cuprinde cam 15-20 de povestiri. Nu ştiu când şi dacă voi reuşi să scriu restul povestirilor. La momentul anunţării concursului aveam deja redactat un număr de semne apropiat de cerinţele regulamentului. Am avut aproape 3 luni la dispoziţie ca să definitivez şi să aduc materialul într-o formă publicabilă.
Am citit recent un articol despre cât de scurtă este viaţa cărţilor. Aproximativ şase luni de la apariţie este termenul pe care îl au majoritatea cărţilor de azi pentru a se face cunoscute în lume, după care multe cad în necunoscut, fiind sufocate de alte şi alte titluri noi şi de alte straturi de marketing, la care cărţile din urmă cu câteva luni nu mai au acces. Hai să ne gândim nu la ce va fi peste şase luni, să luăm un an ca nivel de raportare. Ce va fi pentru scriitorul Florin Duţu peste un an? Va anunţa el ceva în lucru? Cum vei supravieţui ca scriitor?
După anunțul premiului am mai scris doar vreo câteva pagini. Ştiu exact despre ce vreau să scriu, dar nu ştiu când voi avea timp să scriu. Nu cred că un volum de debut vine neapărat la pachet cu statutul de scriitor. În general, „supraviețuirea” unui scriitor astăzi ţine de perioada scurtă dintre publicări și, mai ales, de calitatea volumelor. Păstrând proporțiile, sunt cam aceleași criterii valabile în social media. Mi-aș dori să public din nou. Nu voi câștiga niciun concurs de viteză. Sper să revin cu un material bun.
Şi după atâtea întrebări dificile, închei cu una ceva mai relaxantă: cum arată mediul tău obişnuit de scris? Ai un loc preferat, scrii mai uşor în anumite condiţii? Şi… cât de mult te corectezi, cât insişti pe un text până îţi spui că nu mai e de manevrat la el?
Pentru cei care au studiat ergonomia muncii sunt un nocturn. Nu am tabieturi de scriitor. Nu scriu în fiecare zi. Am săptămâni sau luni în care nu scriu nimic. La birou lucrez în open space, deci e aproape imposibil să mă concentrez. Cel mai des scriu în serile și nopțile de vineri și sâmbătă cu televizorul blocat pe un post de muzică sau știri internaționale. Daca nu îmi place un cuvânt, o frază, un paragraf, nu pot să trec mai departe. Uneori mă blochez și nu mai scriu nimic pentru o lună. Primele 2-3 paragrafe din textul citat pe clapeta volumului le-am definitivat după 2 săptămâni în care am modificat, am revenit, am șters tot de zeci de ori până a ieșit cum am crezut eu că e bine. În concluzie, îmi găsesc greu „scriitura”, dar, chiar dacă este ascunsă bine, bâjbâi și pipăi până îi ghicesc fiecare detaliu.
Cartea poate fi cumpărată şi de la: libris.ro, carturesti.ro, libhumanitas.ro. Cumpărând cărţi prin aceste linkuri, citestema.ro primeşte un mic comision care ajută la gestionarea site-ului, fără ca preţul plătit de dumneavoastră să se modifice. Vă mulţumim!
Dacă doriţi să susţineţi şi altfel site-ul, click pe codul QR sau scan (vă mulţumim!):
scrie un comentariu