George Moise locuiește în Japonia din 2008. A debutat în 2011, la Curtea Veche Publishing, cu Iertați-mă că nu sunt japonez, jurnalul adaptării (sau al inadaptării) în Japonia. A mai publicat proză scurtă în volumul colectiv Scrisori din Cipangu (Trei, 2016) și în revista iocan (Vellant, 2016, 2019). În anul 2023, a publicat Kanashibari. Povestiri japoneze pe jumătate visate (Curtea Veche).
cum am gândit cartea
„Boran, dumnezeul subteran” e o istorie contemporană alternativă, care se petrece într-o Românie post-adevăr a zilelor noastre, o tragi-comedie cu personaje inspirate din politicul și clerul prezentului. Romanul descrie traseul de la o farsă la adoptarea unei religii de stat și e gândit pe principiul unui bulgăre de zăpadă care se rostogolește în sens invers, de jos în sus, până la instituțiile de la vârful statului.
ce i-ar putea interesa pe cititori
Povestea e spusă alternativ, în trei medii diferite și deci, pe trei voci diferite: prima, subiectivă, la persoana întâi, a unui student la Facultatea de Film, a doua este perspectiva serviciilor secrete, a înalților prelați BOR și a politicienilor care fac posibilă adoptarea unei religii de stat și cea de-a treia, din zona rurală, descrie cum afectează deciziile luate la nivel înalt preotul și enoriașii dintr-un sat de la patruzeci de kilometri de București.
la ce să se aştepte
Literalmente, la orice. Povestea e o satiră la adresa politicului și a clerului și ridică întrebarea: într-o lume în care consumerismul a devenit religie, poate fi creată o religie care să răspundă nevoilor omului modern și „vândută” ca un produs sau serviciu?
Dacă doriţi să sprijiniţi site-ul:
Fotografie reprezentativă: Debora Bacheschi / Unsplash. Textele de la rubrica „Scriitorii, despre cărţile lor” sunt scrise de autorii cărţilor respective pentru site-ul citestema.ro. Preluarea se poate face cu menţionarea sursei şi link către articol.
scrie un comentariu