Ioan Matei Rusu are 18 ani și a mai publicat poeme pe site-ul O Mie de Semne, în revistele Convorbiri Literare, Euphorion, Vatra, Golan, Proezia, Monitorul de poezie și pe platformele Haimanale literare, Noise poetry și po3zia de duminică.
ne relaxăm pe spate cu ochii plecați să vină lumina – care răsare din crăpături din fisuri și șanțuri adânci // circularitatea rămâne argumentul suprem pentru finalitate & pentru jocurile ușoare care durează // sunt complexități ireductibile înscrise în simple procese organice – manifestări ale perspectivei – strigăte ermetice de iubire // un reflux și influx de magie scăpată atent pe sub piele – o continuare bizară a fenomenelor banale extinse în extindere – în rețele de senzații cu densități ridicate – fericiri fără sens & copaci fără sevă care rămân în picioare // închidem unghiurile perspectiva dispare le deschidem și nu mai apare – alergăm împreună prin ciulini – prin convulsii & stări catabolice intense – între existență și neexistență – o materializare care asigură liniștea care ne scapă de potențialități nedorite – ca între două celule lipite // fără sentimente de îndoială acută – de aglomerări fotochimice sclipitoare blocate în fante de aluminiu // am încercat să îți spun de canalele secrete – de animalul poliedric care crește în mine & pe care nu îl pot opri // îmi lărgesc orizontul & trag de cornee și văd aceleași relații din unghiuri diferite – reflecții ale mizeriei & indivizi care plâng la sfârșit încercând să vadă unde & când au greșit // granița subțire care desparte viața împlinită de sinucidere // de la înălțime vezi planete și stele rătăcite singurătatea & vântul & viteza – liniștea oamenilor simpli – coroanele de polistiren spânzurate & înțepate cu frunze de pelin să alunge spiritele – în urmă rămâne mirosul și magia.
⁂
rămâne să ne întrebăm cât de departe va merge putin & rusia // rămâne un egal deschis în paranteze – toată valea miroase a fosă & copaci tăiați & zăpadă îmbibată cu urină // problema lor e că nu înțeleg ce se află acolo – tulburări psihotice băutură droguri tristețe o țigară fumată cu viteza luminii și creierul a spus stop – // rămâne totuși să ne întrebăm cât de departe va merge putin & rusia
⁂
articulația dintre axis și atlas căldura
care se întinde & extinde în timp ce tu explici inutilitatea utilizării angrenajului în timpul mersului pe bicicletă & inutilitatea saboților pe față // inocența perversă din spatele fiecărui spate mângâiat cu epidermul & manifestările ciudate ale corpului sub presiune // presimt dilatația substanțială a mânușilor de cauciuc transpirația involuntară contracția marelui fesier // de undeva se aude uleiul din calorifere // legate – mâinile noastre sunt ca două bucăți de plastic topite // diferențe de nuanță & pete de grăsime – lucruri mărunte care te fac atent când ar trebui să rămâi neatent // deschizătura dintre două manifestări întricate – întunericul & singurătatea – compatibilitatea care îți aduce liniștea
scrie un comentariu