Dragă Lulli,
Ești unul dintre cele mai frumoase personaje din literatura română contemporană cu care am avut prilejul să intru în contact și, îndrăznesc să spun, din întreaga literatură română. Povestea ta de iubire, proiectată între anii 1937 și 1948, ce ți-a purtat pașii din Bucureștiul boem al Casei Capșa, până la Berlinul devastat de război și, mai apoi la Paris, m-a transportat într-o experiență de-a dreptul onirică, astfel că, pe parcursul celor 592 de pagini ale romanului care-ți este destin, aproape că am încetat să trăiesc în viața mea reală, pentru a-ți fi alături în această călătorie atât de autentică și răvășitoare, încât a devenit cotropitoare.
Deși creatoarea ta, Oana David, te-a gândit inițial ca pe o Scarlett O’Hara autohtonă, ceea ce a reușit să facă din tine, la finalul celor 3 ani de muncă asiduă la acest roman de debut, a fost un personaj cu mult mai complex și mai seducător. Genul tău de frumusețe, acea frumusețe inefabilă și sofisticată pe care până acum o atribuiam doar Doamnei T. – alături de descendența aristocratică și manierele impecabile de femeie de lume, au făcut din tine trofeul dezirabil pentru amatorii iubitori de bani, putere și „exponate” scumpe care să le ateste valoarea, precum s-a dovedit a fi soțul tău, monsieur Barbu Leonida-Lăzărescu.
Dacă prințipurile epocii tale considerau că nevasta unui diplomat trebuie să fie, eminamente, o ființă decorativă a cărei menire ar fi doar să-și arate nurii pe la sindrofiile subțiri ale Bucureștilor din acea epocă, tu ai reprezentat dovada că a avea minte, umor și ironie sunt departe de a știrbi farmecul și feminitatea unei doamne. Prin ochii tăi am avut ocazia să văd, la început, un București interbelic, aflat în plină splendoare, cu o Cale a Victoriei vibrantă, mirosind a schwartz și joffre, cu serate stropite cu cea mai fină șampanie și abundând de jargonul franțuzesc de rigoare, cu doamne îmbrăcate în toalete somptuoase și domni spilcuiți purtând frac și monoclu.
Și când o astfel de femeie, „cu mult înaintea epocii sale”, întâlnește la o masă în familie un sclipitor ofițer al Luftwaffe (Heinrich von Reinhardt), simbol al culturii, eleganței și aristocrației – ceea ce urmează a se întâmpla nu poate fi decât o poveste de dragoste dintre cele care-ți taie răsuflarea și te fac să visezi cu ochii deschiși zile întregi după ce ai terminat romanul. Poate nu întâmplător, Bucureștiul și Berlinul primelor voastre gesturi de iubire erau la fel de strălucitoare ca și dragostea voastră, asupra căreia, mai apoi, au început să planeze nu doar norii negri ai războiului, ci și primele alarme aeriene sau teribilele bombardamente ce aveau să distrugă nu doar clădiri, ci și vieți și destine.
Am tremurat, alături de tine, în timpul bombardamentului din 4 aprilie 1944, soldat cu mult prea multe victime, descris cu atâta veridicitate cinematografică, încât aproape că am simțit mirosul fricii oamenilor, luați pe nepregătite, al molozului clădirilor distruse, al sângelui împrăștiat pe caldarâm. Odată cu venirea lui Hitler la putere, lumea voastră frumoasă, lumea sensibilului tău Heinrich, a fost nimicită nemilos, zdrobind viața și umanitatea. Povestea voastră de iubire a părut că se năruie încet, inexorabil, tot astfel cum aveau să se năruie clădirile Bucureștiului sau ale Berlinului sub influența bombelor.
Tu, dragă Lulli, alături de o suită de alte personaje feminine remarcabile, și ele „peste” epoca lor (Elvira, Miți), mi-ai prilejuit incursiunea într-o epocă deopotrivă complicată și delicată – epoca celui de-al Doilea Război Mondial – marcată de alianțe și trădări politice, de comploturi și compromisuri politice și diplomatice, de vărsări de sânge inutile și sacrificii memorabile, pe scurt o bucată din destinul acestei nații măturate de valurile nemiloase ale unei istorii care nu ține cu cei mărunți. De altfel, războiul e atât de sugestiv redat, încât pare cel de-al treilea personaj în acest thriller romantic:
„Chiar și acolo, în colțișorul acela de rai, ce părea atât de rupt de lume și atât de departe de focul în care ardea întreaga Europă, războiul se afla peste tot în jur, la radio, în gazete, pe aleile înguste de munte, în pădure, în fluierăturile ascuțite ale locomotivelor poposind în gări, în jurul meselor din restaurante și cofetării, la cozile de la tutungerii și prăvălii, mereu pe buzele tuturor”.
Dragă Lulli, iubesc scriitura care te-a zămislit, atenția de filigran a detaliului, soliditatea edificiului narativ, respectul pentru adevărul istoric, dantelăria fină a vorbelor cu care este descrisă atmosfera – fie ea a micului Paris, a Berlinului ori a marelui Paris – dar, dincolo de toate, iubesc umanitatea din tine care te-a făcut ca, în numele dragostei să fii capabilă de orice sacrificiu, trădare sau compromis.
Povestea ta de iubire va rămâne cu mine încă multă vreme de acum înainte, cu speranța secretă de a o vedea transpusă într-o peliculă cinematografică de (cel puțin) calibrul acestui excepțional roman, pe care mi-l doresc a fi primul dintr-o lungă serie semnată Oana David.
Oana David, „Între două fronturi”, Editura Hyperliteratura, anul publicării: 2021, nr. pagini: 592
Puteţi cumpăra cartea de la:
scrie un comentariu