Mă numesc Maria Ciurea și am 21 de ani. Sunt studentă în anul II la Facultatea de Drept din Craiova. Fac parte din cercul literar POT, coordonat de scriitoarea Ana Andrei. Am publicat în mai multe reviste, printre care Mozaicul, revista Golan și platforma online Haimanale Literare. Recent, am citit din poemele mele în cadrul evenimentului Poetic Hub, organizat sub egida librăriilor Cărturești și în cadrul Festivalului de Literatură Transdanubiană. Particip la cursurile organizate în cadrul atelierului de scriere creatoare Mornin’ Poets.
ultima dată când mă gândesc la tine
te topești în gândurile mele
rămân bucăți mici din tine
care înțeapă creierul
durerea mea e din ce în ce
mai mică -
un cub de gheață ținut pe limbă
buze vineții într-o zi de iulie
arsura de a fi ținut în brațe
de un om care pleacă
profilul tău care îmi apare
săptămânal pe wall la sugerate
nu
nu vreau să fim prieteni
am încercat deja
în alte feluri și nu cred că
facebook-ul e soluția
da tiktok chiar cunosc această persoană
ultima dată când vorbit cu ea
mi-au pulsat și m-au durut tâmplele
zile întregi
da bereal sunt si-gu-ră că nu vreau
să adaug acest om printre cei despre care
pot să aflu zilnic câte ceva
m-am întrebat de multe ori dacă
acum nu vreau și nici nu mint
când găsesc păr de pisică pe pături
sau în pernă mă simt în siguranță
dar când am găsit în dulap
un tricou uitat de tine am fost doar
furioasă pentru că niciodată nu ai știut
să dispari cu totul dintr-un loc
o dovadă de frică sau de iubire
ai avea curaj să intri
în camera în care ai lăsat
geamul deschis
și nu te-ai mai întors?
nu e ușor să ignori
dezastrul din spate
oricât de simplu ar părea
te mănâncă vina
la vârsta asta e ușor să scrii
despre iubire și uneori mă grăbesc
să abordez moartea maternitatea
dorul regretul criza vârstei de mijloc
în eventualitatea în care nu o să
mai fiu aici e o frică
pe care nu mi-o explic
o tăcere ostilă între noi
ca un perete de marmură ai blocat
tot ce merită un sacrificiu ai acoperit
soarele și el nu s-a luptat cu tine te-a lăsat
sa-ți faci de cap așa cum ne lasă uneori
Dumnezeu în speranța că ne vindecăm
pentru oameni ca noi nu sunt șanse de
mai bine să mergem unde știm că vom muri
în pace sau măcar
în liniște
când plec nu vreau să se știe
să recunoști pe cineva după mers
e o dovadă de frică sau de iubire?
mi-am dorit mereu să tac
picături mărunte și iuți
perforează carnea
gloanțe mici
în locul ăsta din dreapta jos
mi-a spart buza când eram copil
așa că nu te speria când mă săruți
și de acolo curge sânge
cu siguranță că nu o să putem
să nu ne mai sărutăm
obișnuiește-te cu gustul
și cu ideea că pe mine mă doare puțin
de fiecare dată și nu e nimic erotic în asta
pentru tine aș suporta dureri mai mari
o să pot trece peste ce simt când gura ta
o acoperă pe a mea și atinge un punct
sensibil din piele și altul sensibil din suflet
care nu înţelege de ce se simte așa și de ce
în fiecare moment în care totul e așezat și sigur
se teme
pentru toți cei pe care i-am iubit
n-am trecut peste
vreo persoană pe care am iubit-o
aveți grijă de voi
amintiți-vă de locurile în care am fost
de prăjiturile pe care le-am făcut
de visele pe care le-am avut împreună
amintiți-vă de paturile în care am dormit
de momentul în care am văzut
reclama la farmacia nouă din oraș
care spune doar
aveți grijă de inimile voastre
când eram mică încercam
să-mi imaginez cum va fi viața
peste 10 ani cu aceiași oameni de atunci
am învățat că ei nu sunt făcuți să fie cu noi
decât puțin
protejați-vă inimile
când puneți capul pe pernă
sper că prin spatele pleoapelor închise
trec oameni dragi de care nu v-a despărțit
ura doar spațiul și timpul
niciodată nu știu dacă e ultima dată
când te văd și cu gândul ăsta
mă izbește frica apoi ușurarea
dintre toți tocmai eu am avut norocul
să te țin pentru puțin în inimă
și dacă mai vine o dată asta e doar o șansă
știu câți oameni în lumea asta
își doresc să moară și sper că voi
nu sunteți printre ei
dacă gândurile bune au putere
sper că acum zâmbiți
și nu înțelegeți de ce
Dacă vrei să susţii site-ul, click sau scan (mulţumiri!)
scrie un comentariu