Născut în 1971 la Timișoara, a debutat în 1995. Scrie poezie și proză scurtă. Autorul volumelor: de vorbă cu Su(s)pusul (poezie, 2000, Eubeea), blurat (poezie, 2011, Brumar) și reverse motion (proză scurtă, 2011, Eubeea). Figurează în antologia de poezie contemporană românească Meridiane lirice – 113 poeți contemporani (2013, Armonii Culturale). Laureat, în 1998, al premiului Editurii Institutul European la Festivalul Naţional de Poezie Junimea (ediţia a VI-a), Iaşi, și al premiului revistei Minerva la Festivalul Naţional de Poezie Gheorghe Pituţ (ediţia a III-a), Beiuş. A publicat în diverse reviste literare: Orient latin, Orizont, Convorbiri literare, Luceafărul, Mafia Sonetelor, Revista de povestiri, OPT motive, Noise Poetry, LiterNautica, Sud, Steaua Dobrogei, Timpul Chișinău, Banchetul, WordCity Literary Journal (Canada), Literomania, Familia, Planeta Babel și altele.
mandala
felul tău de a fi fericire
fără să faci ceva anume
lumina pe care o duci oriunde mergi
netezești/cizelăm
în așteptare/oferi
soarele imens din voi
el îți surâde ochii
gri-umbros
ei limpezesc
magma/incandescență
ochii voștri încăpători/dezmințiți
frumusețe nemiloasă care ignoră
lașitatea mea
numai a mea
palmele mele aspre apropie taburetul
nerăbdarea
nu vreau să ne surprind cu nimic
nu vreau să știu s-o fac
așază-te lângă gura mea
să te privim
cutele de la încheieturi/porii
colțurile ochilor
lentoarea
incongruențele bine potrivite
detaliile cărora nu le acordăm importanță
la început
privește-te de lângă noi/spune-mi
ce vezi din colțul pe care stau
pe care atârn acum spre tine
cu picioarele arcuri/trase
întoarce-ți capul pe lângă corpul meu suspendat
privește-ne așa/dintr-o parte
spune-mi dacă vezi alinierile
simetria
norii cuvinte/fațetele pe care ni le-am fi putut tăia
corect
stările noastre naturale/neșlefuite
contrapunct
părul dezordonat îți udă sfârcurile
prin maieul uzat
mâna ei pe ceafă
în rut/singură
pantalonii scurți cu mii de flori
adunați cuminte
între picioarele voastre îndoite
la marginea patului/refigurate
privirea mea fixată pe tiv
animal fără stăpân
prăbușit în antipiramide
ferecat sub umbră
irizație
mirosului tău obliterat
de golul care curge de sus/din mine
sângele vostru semn prin cavități
imposibil-întristat să te respire/respirăm
așteaptă
înnodat
cu mâinile legate la spate
în curelele brun-aurii care-mi alungesc fibrele
la limita ruperii
atârnat de limba ta pedepsitoare far
în noapte pe promontoriul accidentat
capul îmi e prăbușit în piept barba sârmoasă
încâlcită cu firele lungi de păr de pe stern din colțul gurii
îmi curg pe abdomen fâșii groase de salivă
îți caută pielea să te recunoască
mi-e dor de cum mă priveai sub scripeții blazați
de petrecerile tale în mine care-mi amorsau viscerele
cu mecanisme antiegotice
gata să fie declanșate de orice pereche
de cireșe putrede atârnate la întâmplare
pe sârma ghimpată care-mi pătrundea lent în carne
falsa pace aneantizantă
tu așa cum sunt
întuneric sub far
însă
ce fac ochii tăi dincolo de fereastră
trotuarele sparte contururi abrazive trafic
ascuțișul ruginit al lamelor înguste
pe care curg oameni cu figuri imobíle
porțile deschise ale parcului aleea principală
se pierde în pătura de vegetație lascivă
aerul suspect al tufelor de arbuști
care cedează privirilor insidioase
apoi zâmbetul tău ingrat
la vederea celuilalt prăbușit pe banca din față
vreun bețivan debusolat
genul meu
mi-l arăți și-mi spui să mă uit la mine să nu fiu laș
să mă recunosc
ne uităm la tine cum mă privești și mă îndemni
să ne uităm la mine
prinși între bancă și fereastră ne deconspirăm suflurile ațâțate
toleranța la frig și lasitudine sentimentul tandru
al desperecherilor atenuate de îmbrățișările tardive
de eșecul lor implacabil necesar
îți amintești locurile prin care ne plăcea să ne hărțuim
să fugim pantele abrupte pe care ne aruncam furioși hăurile
în care ne ascundeam găuri de vierme în care ne-am deversat
visele abandonați unul altuia îți amintești
lasă orice impuls de emoție răzătoare confetti
evocă irepresibil-fascinant-orbitorul cadavru viu
copoiul fidel pe urmele tălpilor tale
cuiele lor filigranate din noroi
bălți puturoase praf grămezi de vomă
parcele de iarbă presărate cu excremente
prinse în crăpăturile asfaltului și în ciment exfoliat
derapate în zoaie mopuite pe linoleumuri și mozaic sunător
mult mozaic și gresie spartă faianță pătrată faianță
dreptunghiulară spermată pe abdomenul transpirat
strângeai mâna adânc îți lingeam curajul din palmă
să ne putem privi să ne simțim mișcarea cuvintelor
cum prindea contur ușor în sus de la călcâie
la pielea zvântată din spatele genunchilor
explozia pe fesele tale mici dinamite
respirațiile noastre fosforescente în penumbra caldă
asta nu era iubire ăsta nu e trecut lasă-ne să mistuim
spectacolul coroanelor masive ale arborilor peste parc
vibratilitatea lor de sâni cu sfârcurile tari înfipte în pulpele cerului
silabele lor sacadate așteaptă-ne dă-ți timp
să te recunoști în coitul privirilor noastre scrutătoare
cu natura acestui moment dincolo de acest acum
în care te privim dincolo de fereastră sacrifică-ne
odată cu iertarea
scrie un comentariu