Romanul „Păpuşarniţa” reprezintă debutul Luciei Eniu şi a fost publicat în anul 2024 la Editura Leviathan. Cartea poate fi cumpărată de la Librăria „Eminescu” din București (Bd. Regina Elisabeta nr. 16) sau de pe site-ul editurii. Mai jos, iată câteva rânduri trimise de autoare pentru rubrica noastră, „scriitorii, despre cărţile lor”.
„Păpușarnița este tărâmul în care se zămislesc trupuri vremelnice, păpuși care prind viață printr-o minune și care, dincolo de mânuirea lor de către un creator mai mult sau mai puțin nelumesc, reușesc, uneori, să se rupă de sforile vizibile sau invizibile cu care sunt prinse și să cunoască liberul arbitru. Asemănarea cu oamenii, după cum se vede, este destul de mare. Dacă lăsăm la o parte sufletele. Păpușile, mașinăriile de tot soiul, roboții de astăzi și cei de mâine n-au suflet. Încolo, oameni sau păpuși, suntem o apă și-un pământ, mânuiți de sfori și antrenați în jocuri banale ori stranii, ridicându-ne privirile spre un creator imparțial.
Păpușarnița este, așadar, despre oameni și păpuși deopotrivă. Despre manipulare și supunere, răzvrătire și dedublare. Păpușarnița, încăperea care se întinde la nesfârșit dincolo de hotarele firești ale știutului și înțelesului, își trage seva din filonul mitologic românesc și universal, cu alaiul său de cutume și superstiții, prinse în roata cea mare a firii: Ielele, Solomonarii, Blajinii, Baba Dochia și soborul de bătrâne malefice sau îngăduitoare ale folclorului autohton, Fârtatul și Nefârtatul, Balaurul, o întreagă defilare de ființe care străbat prin veacuri mințile și spiritele omenești, provocând uimire și teamă, bucurii și neliniști și îndemnând la rugi și închinare în fața Celui de Sus. Și, între toți, Zane. Prins și el de sfori nevăzute, creator și păpușă deopotrivă, balansându-se între Dionysos și Apollo, între dumnezeire și demonic și pierzându-se în multiple, nesfârșite oglindiri.
Zane are ceva din fiecare din noi. Are destul din mine. Gânduri, imagini, dorințe, frici, neputință și spirit rebel, dragoste de natură și de cai. Are un suflet uriaș pe care-l umple cu iubire și venin, cu lumină și, mai apoi, cu întuneric, neputință și mâhnire. Zane este legat, ca noi toți, de natură, de metamorfozele ei surprinzătoare, firești și nefirești, dacă ne gândim la Dionisie preschimbat în copac. Ca solomonar, Zane mânuiește stihiile cerului, alungă sau cheamă norii aducători de furtună, provoacă prăpăd sau face lumină. Am construit acest roman pe o canava a realului, a tot ceea ce înseamnă o fărâmă din istoria lineară a omenirii – perioada celor două războaie mondiale, a comunismului și post-revoluției, a anilor începutului de mileniu III. În acest mulaj am turnat un melanj de omenesc și de fabulos, de onirism și magie. Dacă ceea ce a ieșit este în mai mică sau mai mare măsură o creație viabilă pe măsura orizontului de așteptare al cititorului, acesta din urmă rămâne să hotărască. Cititorul, partener în actul creației, este, la fel ca în arenele romane, cel care, printr-un semn al mâinii, leagă și dezleagă viața ori moartea unei cărți, uitarea ori ieșirea sa în lumină.”
Dacă doriţi să susţineţi site-ul citestema.ro:
Sursa fotografiei reprezentative: Marek Szturc / Unsplash
scrie un comentariu