cronici kooperativa poetică poezie recomandări

S-a deschis sezonul de învieri dintre cuvinte: „Poetic: interfața sonoră” de Răzvan Țupa

Răzvan Țupa (născut în 1975, la Brăila) este poet, performer și entertainer cultural, realizator al programului citEști la televiziunea Aleph News. A debutat în anul 2001 cu volumul fetiș, pentru care a fost distins cu Premiul național pentru poezie „Mihai Eminescu”. Volumul a cunoscut și o a doua ediție, revizuită și adăugită, apărută în 2003 la editura Vinea, sub denumirea fetiș – o carte românească a plăcerii. În anul 2005 a publicat corpuri românești la Editura Cartea Românească, iar în 2011 poetic. cerul din delft și alte corpuri românești, la Casa de Editură Max Blecher. În 2022 publică două volume: Poetic. Relația grafică, Perfo roman(ce) grafic în versuri la Casa de pariuri literare, în colaborare cu Ioana Miron, și poetic: interfața sonoră – 365 de poeme de dragoste postumane și unul uman, la Editura Cartier, colecția Rotonda. Asupra acestuia din urmă mă voi apleca în cele ce urmează.

Dintru început trebuie spus că Răzvan Țupa este un poet atipic, el nedespărțindu-se niciodată de calitatea sa de performer. Pentru el poezia este întotdeauna spectacol, atât poetic cât și vizual, sau invers. Ca atare și poezia sa este una cât se poate de atipică, fiind concepută pentru a fi în primul rând „jucată”, reprezentările sale fiind adevărate piese de teatru, cu decoruri în perpetuă mișcare și o regie foarte bine pusă la punct. Însă spre deosebire de alți poeți performeri, a căror poezie își pierde din „farmec” în afara sferei spectacolului, în cazul său poezia supraviețuiește foarte bine scenei, putând fi citită și de acasă, din fotoliu, fără să își piardă miezul. Ce-i drept, miezul acesta are ceva în comun cu cel al nucilor: trebuie spartă „coaja” conceptuală pentru a se ajunge la el. Pentru că, totodată, Răzvan Țupa este și un poet 100% conceptual, cum foarte bine reiese și din volumul pus acum în discuție.

Spre exemplu, poetic: interfața sonoră – 365 de poeme de dragoste postumane și unul uman este conceput într-adevăr sub forma a 366 de poeme, mai mult sau mai puțin de dragoste, mai mult sau mai puțin postumane/umane, câte unul pentru fiecare zi a anului, reperul fiind anul bisect&pandemic 2020, ceea ce ne transmite inclusiv că avem de-a face cu poeme scrise în perioada pandemiei, cel mai probabil ca o formă de supraviețuire prin poezie. Cele 366 de poeme sunt structurate în 5 secțiuni: SĂ MAI STAI (sms dezic) 55 de poeme – atunci când îți dai seama că originalul e din vorbe și estul este noul negru, PROSPECT SANGUIN 100 de poeme – stenografia macaralelor sofistice – unde se face dus-întors metafora că se poate zice dar chiar și așa nu ar fi și fix de asta scapi în patrimoniul prădătorului vegetarian, SENZUALITATEA DENSITĂȚII – susține miraje semiclandestine 55 de poeme – imediat ce vezi cine devii în ecologia tunsorilor naționaliste, MIRĂ CORPORALĂ – scurte motive subliminale 101 poeme – cum te vor trans-ironia zilei și SOSIRI MULATE SOTERIOLOGIC (sms declic) 55 de poeme acum cât ții de activism cardiorespirator 2018-2020.

După cum se poate lesne observa și din titlurile și subtitlurile celor cinci secțiuni, poezia lui Răzvan Țupa pare a nu avea nici cap, nici coadă, și cu atât mai puțin sens. Dar nu este nicidecum așa, decât la o primă vedere, superficială. De altfel, poate că acesta este și pariul lui: să scoată cititorii de poezie din sfera lecturilor superflue, a mesajelor primite de-a gata, să le pună puțin mintea la lucru. În realitate, fiecare frază din fiecare poem are un sens, fie în contextul poemului, fie ruptă din context, un sens asupra căruia cititorul este invitat să reflecteze. Vă voi oferi drept mostră poemul dedicat zilei de 27 iulie, pentru simplul motiv că în această zi scriu eu această cronică (altfel spus, de dragul conceptualismului de care se pare că m-am molipsit și eu): „gata scandal pe stația spațială ce zicem despre tot restul lumii e despre noi modurile în care reușim să fim prezenți acoperă doar în parte capacitățile noastre de a lipsi asta se întâmplă dintr-odată găsim portabilitatea de la un punct în colo nici nu mai vorbim despre aer și de la unul încoace da SCANDAL MĂTRĂȘIT SPAȚIAL) sms devoalat (dumneata te-ai ales cu limbajul continuu unde tot ce gestionăm sunt doar puncte de contact cuvânt și gând dintr-un hardcore copilăresc acum sunt unde trebuie dar când sunt o fi bine că mă uit cum îmi rămân toate de făcut și parcă îmi ia din avânt cerul verii se albește brusc după reguli împrumutate din visele care nu încap în exactitatea arsurii măsurată în copaci de absint turnați cu găleata”. 


Dacă îţi place site-ul citestema.ro (Citeşte-mă! / Citeşte, mă!):


În ceea ce mă privește, teolog fiind la bază, mi-au atras atenția frazele cu încărcătură teologică, de aici și titlul pe care l-am ales pentru această cronică. Dintre acestea voi împărtăși cu voi doar câteva: „ca să fie clar am lucrat la răzvanghelier până au venit peste mine regulile de distribuție crescute în țupanișade”; „să păstrăm tăcerea drept ultima bijuterie dosită mistic”; „SOSIRI MULATE SOTERIOLOGIC”; „dibididam dibidida asta e carisma mea sau energia șubi dubi dubi da dozată la fix am pornit toți de la sfârșitul lumii și până pe aici am răzbit fiecare cât a izbutit să uite din ce s-o mai întâmpla până ne putem lăuda cu bifa pusă pe toate greșelile posibile”; „am deschis sezonul de învieri dintre cuvinte”.

Firește că în primă instanță m-am întrebat și eu, de unde atâta mistică în poezia lui Răzvan Țupa și ce anume este atât de soteriologic, adică mântuitor în cuprinsul ei. Dar am stat puțin și am reflectat și am aflat inclusiv un motiv temeinic pentru care acestea sunt rânduite pe zile: pentru ca fiecare poem să poată funcționa ca o mantră a zilei, pentru că dacă cititorul și-ar propune să citească în fiecare zi doar poemul zilei și să îl recitească și recitească și recitească, cu siguranță că ar descoperi acel ceva mic-mântuitor pentru el în ziua cu pricina. Știu, asta ar însemna ca volumul să fie parcurs da capo al fine abia într-un an întreg. Dar cine spune că poezia trebuie răpăită, repezită, îngurgitată frugal și inevitabil uitată la fel de frugal?!

Cine știe, poate asta a vrut să ne propună și poetul. Ce zici, Răzvan Țupa, am dreptate?

Răzvan Țupa, „Poetic: interfața sonoră”, Editura Cartier, anul publicării: 2022, nr. pagini: 168

Cumpăraţi cartea de la:


Fotografie reprezentativă: Ksenia Makagonova / Unsplash

despre autor

Romeo Aurelian Ilie

Născut în 1988, în Slobozia, Ialomița.

Absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Ovidius” din Constanța și al unui master în teologie la Universitatea din București.

Din anul 2008 publică poezie, cronică de carte și eseu literar în diverse reviste culturale, printre care Helis (Slobozia), Ex Ponto (Constanța), Convorbiri literare și Timpul (Iași), Tribuna (Cluj-Napoca), Urmuz și Revista Nouă (Câmpina), Dunărea de Jos, Argo, Viața Liberă și Axis Libri (Galați), Poesis International (București), Dilema Veche (ediția on-line).

De asemenea publică articole de teologie în revistele Bărăganul Ortodox (Slobozia), Almanahul Bisericesc al Episcopiei Sloboziei și Călărașilor (Slobozia) și Ex Ponto (Constanța).

În anul 2018 a debutat cu volumul de poeme Patruzeci și unu. Eu, surdo-mutul (Editura Tracus Arte), în urma câștigării premiului „1, 2, 3 și” în cadrul Premiului Național pentru Debut în Poezie „Traian T. Coșovei”, ediția 2017.

scrie un comentariu