Pentru Lavinia Branişte, scriitoare care a trecut de la poezie la proză scurtă şi apoi la roman (cu staţie şi în literatura pentru copii), „Mă găseşti când vrei” este cel de-al treilea roman. Precedentele, „Interior zero” (2016) şi „Sonia ridică mâna” (2019), confirmau vocea care se făcuse cunoscută odată cu volumul de proză scurtă „Escapada”, voce care, la rândul ei, amintea de cea din „Cinci minute pe zi” (Casa de Pariuri Literare, 2011).
De ani buni, cărţile de proză ale Laviniei Branişte apar la Editura Polirom, ceea ce mi se pare că spune ceva despre calitatea scriiturii sale. Toţi cei care au scris despre ea au recunoscut că are un stil, impus deja de câţiva ani, şi este limpede că textele ei se bazează pe un anumit tipar de personaj principal: tânăra nesigură, instabilă în relaţia cu iubitul sau cu colegii de serviciu, într-o conexiune mai mult sau mai puţin fragilă cu părinţii, mereu în căutarea unui sens.
Sunt 10 ani de când remarcam, în „Cinci minute pe zi”, o naratoare cu vârsta pe la 20-25 de ani, timidă (dar nu atât de timidă încât să nu îndrăznească să urce la volanul unui tractor atunci când voia să facă impresie), nostalgică şi mereu despărţită (iubitul fiind cel care spune primul „pa”), autoironică, ambiţioasă, meditativă, schimbătoare şi superficială.
În „Mă găseşti când vrei” avem cam aceeaşi tânără, în pragul unei poveşti de dragoste. Pe el îl cunoaşte într-un aeroport, iar relaţia evoluează rapid, intens, aşa cum arde vârful unui chibrit. Ea, Maria, vine cu „moştenirea” disfuncţionalităţilor dintre părinţii ei, iar el, Victor, are un trecut tulbure, din care lasă cu zgârcenie la vedere detalii care o pun mereu pe gânduri pe protagonistă. Treptat relaţia devine „granulată, abrazivă”, mai ales că apar şi alte personaje care aduc şi mai multe umbre în jurul profilului lui Victor.
Pe fondul unei scriituri care te ţine strâns aproape de carte, Lavinia Branişte pune aici în balanţă nevoile legitime ale Mariei, ce ţin de dragostea şi respectul subînţelese în orice relaţie sănătoasă, cu tot ce a văzut ea anormal între părinţii ei. Ce ne apropie, ce ne îndepărtează şi cum facem să rămânem în echilibru atunci când bate prea tare vântul dintr-o direcţie, aici pare să fie miza din „Mă găseşti când vrei”:
„Dacă nu faci nimic pe apă, te ia vântul şi te duce unde vrea el. Trebuie să dai din mâini în permanenţă, să faci ceva cu vâsla dacă vrei să fii stăpân pe ce se întâmplă.”
Ce surprinde foarte bine romanul acesta este forţa cu care te anesteziază îndrăgostirea: cum, la început, nu vezi decât rozul, şi cum ulterior orice detaliu care tinde să şubrezească imaginea ideală pe care o ai despre celălalt este mai întâi tratat cu neîncredere. „Mă găseşti când vrei” este povestea unei iubiri nefericite, dar necesare, şi poate cel mai bun roman de până acum al Laviniei Branişte. În orice caz, o carte din care afli că şi alţii spun greu „te iubesc”.
Lavinia Branişte, „Mă găseşti când vrei”, Editura Polirom, anul publicării: 2021, nr. pagini: 200
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă: Sean Witzke / Unsplash
scrie un comentariu