După experiența copleșitoare a lecturii cărţilor Elenei Ferrante, autoare italiană contemporană de forță, mă aflu, literar vorbind, în contact cu un alt autor italian, total necunoscut mie până acum, Marco Missiroli.
„Fidelitate” e scris cu multă înțelegere a incongruențelor sufletului uman, Marco Missiroli dedicându-se unui subiect – universul fragil al fidelității în cuplu – care, poate, pentru unii nici nu constituie un subiect, și reușind, admirabil, să evite capcanele judecăților tranșante, de tip alb-negru, precum și clasicele stereotipii, de genul „femeile sunt fidele, bărbații sunt cei care înșală”.
Cu delicatețe față de trăirile personajelor sale, Missiroli pune în discuție adevărul fidelității, respectiv, al infidelității – care este adevărata infidelitate: păcatul cărnii? Nu cumva infidelitatea reală începe din gândul ascuns al unei posibilități întrezărite? Nu cumva fidelitatea față de altul înseamnă, de fapt, trădarea sinelui propriu cel mai profund?
„Ce cuvânt greșit, trădare. În raport cu ce ar fi trădat? Ce dispărea dacă își consuma pasiunea cu o altă fată, dacă avea parte de o bucurie de moment și dacă oferea, eventual, o bucurie de moment?”
În jurul fiecăreia dintre aceste întrebări autorul țese mici povești menite, nu neapărat, a da răspunsuri, cât a pune alte întrebări, care conduc, printr-un proces exploratoriu, la adevărurile personajelor. Procesul poate fi și autoexploratoriu, conducând la propriile adevăruri, și în aceasta rezidă, cred eu, frumusețea întregului roman.
Așadar, Margherita și Carlo, doi tineri intelectuali, cu profesii diferite, dar care presupun contactul cu o mulțime de persoane, experimentează atât suspiciunile unui imaginat adulter al celuilalt, cât și tentațiile propriilor aventuri posibile. Dacă pentru Margherita soluția față de tentație este aceea de a o exorciza, confruntându-se direct cu ea, ca și cum ar fi un demon, și consumând-o asumat, pentru Carlo distanțarea emoțională față de suprema tentație, reprezentată de Sofia Casadei, prin sublimarea dorinței stârnite de aceasta, devine modalitatea de a-și pune ordine în sentimente. Oricare ar fi calea aleasă, ea aduce cu sine, la final, un adevăr mai înalt: și Margheritei, și lui Marco li se relevă realitatea fundamentală a propriei lor relații, dincolo de suspiciuni, gelozie sau trădare…
„Margherita dorise alt bărbat, poate că încă îl dorea, dar numai el putea să se bucure cu adevărat de ea… Nu se mai gândise la ea doar ca la soția lui… O conștientizare dureroasă care îl ajutase să o redescopere. O femeie, și nu obișnuința cu ea.”
Missiroli pune subtile accente, revelatoare, în răspunsurile pe care personajele sale și le dau la finalul călătoriei către propriul eu: câteodată, infidelitatea are un rol catalizator al întregului proces de reîndrăgostire (uneori, atât de necesar!) de cel pe care îl ai deja drept soț. „Răul e interesant”, spunea Margherita la începutul romanului, inducând ideea că adulterul poate fi interesant, pentru ca, spre final, în mod simetric, Carlo să se întrebe:
„Și dacă a trăda, pentru el, fusese modul de a-i redeveni fidel Margheritei?”
Abordarea stilistică a lui Missiroli e foarte adecvată în raport cu tema aleasă: discursul narativ e complex, cu fraze uneori lungi, alteori ambigue, cu treceri de la planul exterior-obiectiv la cel interior-subiectiv, cu salturi surprinzătoare și, aparent, fără nicio legătură de la un personaj la altul, toate acestea sugerând zbaterile interioare ale celor ce se simt înșelați sau sunt pe punctul de a înșela.
Mi-a plăcut mult lipsa unei „învățături moralizatoare” a poveștii, dar și simetria construcției personajelor, faptul că fiecare dintre cei doi eroi ai săi experimentează ambele posturi, trecând atât prin dorința euforizantă a seducătorului, cât și prin tenebrele suspiciunii celui înșelat. Cel mai mult mi-au plăcut, însă, umanitatea și autenticitatea poveștii spuse de Missiroli. Iar această poveste poate fi a oricăruia sau oricăreia dintre noi…
Marco Missiroli, „Fidelitate”, Editura Pandora M, anul publicării: 2019, nr. pagini: 239, traducere: Cerasela Barbone
scrie un comentariu