„Viaţa unui om este ceea ce gândurile lui o fac să fie.” Mărturisesc că m-au urmărit aceste cuvinte în ultima perioadă de timp, iar cunoașterea lor o datorez unui prieten pasionat de istorie care le-a postat într-o reţea socială. Cât adevăr și câtă profunzime ascund în ele aceste cugetări atribuite împăratului roman Marcus Aurelius ştim prea bine fiecare dintre noi. Pentru că există două realități: una care se naște odată cu noi și care va dispărea atunci când noi nu vom mai fi, și una care a existat înaintea noastră și care va continua să existe mult timp după ce noi vom dispărea. Evident că fiecare dintre noi este influențat de acea realitatea interioară pe parcursul întregii sale vieți și de aici ar trebui să se nască și preocuparea de a ne îngriji de gândurile care ne însoțesc pe tot parcursul efemerei noastre existențe, căci ce poate fi mai relevant și mai încurajator pentru fiecare dintre noi decât să ducă o viață în perfectă armonie cu natura?
Puternic influențat de mobilismul lui Heraclit – genial sintetizat în formula Panta rhei – Marcus Aurelius Antoninus Augustus, cunoscut atât ca împărat al Romei, cât și ca filozof stoic, ultimul din șirul „celor cinci împărați buni”, consideră că omul are obligația morală de a fi bun, fiindcă ne-am născut pentru a ne ajuta unii pe alții, iar „a acționa unii împotriva altora este împotriva naturii”. Nemulțumirea ființei umane față de impresiile venite din afară, îngrijorarea față de nesiguranța existențială, teama de moarte, neliniștea manifestată față de tot ceea ce este exterior intelectului, toate aceste neajunsuri pot fi temperate dacă acesta reușește să ajungă la o stare de impasibilitate, singura dispoziție care poate fi în deplină consonanță cu natura. Așa cum Universul este un Întreg, compus din părți cu care se află în raport de dependență reciprocă, tot așa, și omul trebuie să-și canalizeze energia către partea conducătoare a sufletului, acel daimon interior ce trebuie păstrat la adăpost de orice dezordine și insatisfacție.
Numai cunoașterea și meditația conduc la „dreapta rațiune” și numai ele garantează integritatea morală a individului. În esență, la acest deziderat face referire volumul care cuprinde ideile împăratului roman Marcus Aurelius și care se constituie într-o adevărată culegere de precepte morale. Înțelegerea fenomenelor în esența lor și percepția justei valori a fiecărui lucru în parte conduce la detașare, la înțelegerea lucrurilor aparținând acestei lumi ca niște realități vremelnice și, implicit, la cumpătare, simplitate, seninătate și măreție sufletească.
Căci odată înțeles adevărul obiectiv, că trecutul nu este decât o poartă pe veci ferecată, iar viitorul doar o proiecție subiectivă a minții umane, omului nu îi rămâne decât o singură alternativă viabilă – aceea de a trăi prezentul, „fiind mulțumit de timpul ce i s-a dat”, pentru că „fiecare trăiește numai pentru momentul prezent și că pe acesta îl pierde…” Acel „Nil admirari” devine un aspect fundamental al ideii de a sluji virtutea până la capăt:
„În nici un loc nu se poate un om retrage mai liniștit și mai lipsit de griji decât în sufletul său, mai ales cel care are în interiorul lui astfel de valori încât, aplecându-se pentru a le privi, ajunge îndată la o desăvârșită ușurare; și mărturisesc că această ușurare nu este altceva decât o bună rânduială a minții. Dăruiește-te, așadar, tot timpul unei asemenea retrageri și reînnoiește-te pe tine însuți. Să fie scurte însă și elementare principiile tale, care, îndată ce le-ai întâlnit, îți sunt suficiente pentru a îndepărta orice suferință și pentru a te trimite înapoi, fără supărare, la activitățile spre care te întorci. De fapt, ce lucru te nemulțumește? Răutatea oamenilor? Gândește-te la principiul că ființele raționale sunt născute unele pentru altele, că a se suporta unele pe altele este o parte a dreptății și că oamenii greșesc fără voia lor, iar toți cei care până acum s-au dușmănit, s-au bănuit și s-au urât, străpunși de lănci, zac întinși la pământ și sunt cenușă; atunci calmează-te! Dar ești nemulțumit și de cele pe care Întregul ți le-a hărăzit?
Amintește-ți dilema: „providența sau atomii” și argumentele prin care s-a demonstrat că lumea este ca o cetate. Oare cele ce privesc trupul vor pune stăpânire pe tine? Atunci gândește-te că, odată ce s-a retras în sine însuși și și-a cunoscut propria-i putere, intelectul nu se amestecă cu mișcările plăcute sau violente ale suflului. Și, în rest, amintește-ți câte ai ascultat despre durere și plăcere, pentru care ți-ai dat asentimentul. Poate te va frământa gloria măruntă? Privește iuțeala cu care peste toate se așterne uitarea, imensitatea timpului infinit, de o parte și de alta, deșertăciunea faimei, versatilitatea și lipsa de judecată a celor care par că te aclamă și îngustimea locului în care faima ta este circumscrisă! Căci întreg pământul este un punct, și de aceea partea în care locuiești nu este oare un colțișor? Iar în acest colțișor câți și cât sunt cei ce te vor lăuda? În sfârșit, amintește-ți de retragerea pe acest mic câmp care îți aparține și, înainte de orice, nu te mai zbuciuma, nici nu te încorda, ci fii liber, privește toate activitățile ca un bărbat, ca un om, ca un cetățean, ca o ființă muritoare. Iar printre preceptele de ținut la îndemână, asupra cărora te vei apleca, să fie acestea două: primul, că lucrurile nu ating sufletul, ci se mențin în afara lui, nemișcate, în timp ce tulburările provin numai din judecata interioară; al doilea, că toate aceste lucruri pe care le vezi se vor transforma, în timp, și nu vor mai fi. Gândește-te tot timpul la câte transformări ai asistat tu însuți. Lumea este alterare, viața-părere.”
Prin urmare, este un om fericit acela care „își asigură” un destin fericit. Faber est suae quisque fortunae. Cu cât lumea noastră interioară este mai frumoasă, mai echilibrată, mai plină de sens, cu atât mai fericită și mai plină de satisfacții va fi și viața noastră, iar adevărata competiție este cu tine însuți.
Marcus Aurelius, „Gânduri către sine însuși”, Editura Humanitas, anul publicării: 2020, nr. pagini: 181, traducere: Cristian Bejan
Cartea poate fi cumpărată de la:
scrie un comentariu