Iuliana Lungu debutează în 2018 cu volumul KOMMOS. Procesiune pentru histerectomie, câștigător al premiului pentru debut din cadrul Premiilor Sofia Nădejde. Literatura feministă este o reacție firească la natura opresivă a culturii patriarhale. Revendicarea feminității reprezintă un act complex căruia, din punctul meu de vedere, trebuie să i se adauge atât redefinirea, cât și asumarea acesteia. Nota confesivă a poemelor feministe are un rol politic, prin care autoarele își aduc în prim-plan experiența și identitatea feminină, iar acest lucru se observă și în poemele Iulianei Lungu.
În cadrul culturii patriarhale nu se face diferența între gen și sex, iar experiența feminină este definită prin capacitatea de a procrea și de a îngriji persoanele din jur (ce e femeia/ fără organe genitale,/ loc pentru OM/ nu mai E? […]/ spune femeie!/ la ce-ți folosești uterul?/spune femeie!/la ce-ți folosești sîngele?/spune femeie!/Nu e doar despre procreare?/ NU E,/ Mandatul e mai mult o descifrare”, pp. 57-58). De asemenea, cultura patriarhală se raportează la corporalitatea feminină și la acțiunile femeilor printr-o dilemă a moralității. Frica, rușinea și vinovăția sunt instrumente de oprimare și normare. („cînd ești umilit,/ anulat,/ce rămîne/ E ASTA:/ rușine/ vinovăție/ iar rușine/ n e s i g u r a n ț ă/ toate atacuri./ frica:/ de-a respira/ de-a te mișca/ de/ A/ decide” p. 122).
Literatura scrisă de femei, la fel ca identitatea feminină, se lovește de o adevărată tabuizare. Statutul obedient al femeii se reflectă și în modul în care aceasta scrie sau comunică. Limbajul feminin trebuie să fie metaforizant, estetizant și ambiguu conform culturii patriarhale. (Robin T. Lakoff, 2004, Language and Woman’s Place, p. 45) Bineînțeles că asta implică o „înfrumusețare” a experienței feminine, ceea ce nu face decât să modifice percepția pe care o avem despre ce înseamnă să fii femeie.
Invocându-i pe Creon și Aiax ca imagine a patriarhatului, Iuliana Lungu surprinde modul în care cultura patriarhală se raportează la literatura scrisă de femei: „groaznic!/femeia habar n-are de poezie/ nu cumva să devii o Ea!”(p. 95), „Podoaba de preț a femeii E/ să tacă”(p. 93). Încă din Antichitate statutul femeii a fost unul inferior, secundar, cu toate acestea personaje precum Antigona, Medeea, Circe sau Electra sunt recuperate de mișcarea feministă, devenind simboluri de putere, care nu și-au lăsat soarta în mâinile bărbaților.
O miză importantă a volumului este contestarea literaturii și a culturii patriarhale, care limitează și minimalizează experiența feminină. Literatura feministă este contestată de patriarhat, invocându-se întotdeauna criteriul estetic vs. criteriul ideologic, dar cu toate acestea literatura „canonică”/tradițional-patriarhală nu a fost niciodată ruptă de ideologie. Patriarhatul demonizează feministele, pentru că acestea își uită statutul („cum nu pricep ele că/ trebuie să stea în banca lor,/ să se ocupe de iubit,/ că asta le e menirea./ cum le-au dispărut lor/ sensibilitatea și profunzimea”, p. 136).
Un alt aspect remarcabil al volumului este procesul de revendicare și redefinire atât a identității și experienței feminine, cât și a literaturii scrise de femei în afara oricărui tipar patriarhal. Feminitatea construită de Iuliana Lungu este necesară în literatura română contemporană, deoarece oferă o alternativă feminității patriarhale, pe care multe femei au internalizat-o și/sau o consideră forma standard de a fi. Cultura patriarhală le învață pe femei că una dintre funcțiile lor esențiale e de a fi mame, atunci înlăturarea uterului (histerectomia) poate duce la o adevărată criză identitară („ce e femeia/ fără organe genitale?/ fără uter nu E?”, p. 57), dar Iuliana Lungu rescrie identitatea feminină, care poate fi definită de multiple experiențe complexe, nu numai de funcția ei biologică.
Poemele Iulianei Lungu sunt extrem de necesare într-o societate care încă se ghidează după valorile patriarhale. Volumul KOMMOS. Procesiune pentru histerectomie este reprezentativ pentru literatura feministă din spațiul românesc contemporan, deoarece constituie o voce puternică în fața literaturii tradițional-patriarhale. Răspunsul la întrebarea „ce e femeia?”, care domină volumul, este simplu și clar – e ce vrea Ea să fie. Un volum care inițiază în poezia feministă, care surprinde o realitate la care multe suntem martore, dar nu avem încă puterea de a o recunoaște. Expunerea unei anume vulnerabilități și sensibilități care nu face decât să accentueze puterea pe care femeile o au, iar Iuliana Lungu nu se sfiește în a ne reaminti acest lucru („Nietzsche nu s-a înșelat./ Omul chiar a fost depășit./ Femeia e supraom!”, p. 143).
odă zilei de 23 august
de ziua ta, Medee,
bărbații și femeile
vor petrece cu-
vîntul. familia mea
era tristă de fiecare dată
că n-am fost băiat.
nu m-au serbat niciodată.
lumea ieșea în stradă pentru
asta, cu steaguri de
sărbătoare națională, doar
portretul meu
nu l-am văzut. în ochii lor
n-am știut
cum. hipnotizam
orice vietate din jur
să mă țin.
de ziua mea, Corifee,
îți spun:
portretul începe
să se vadă:
poartă cercei
cu pietre prețioase
înșirate pînă la umăr.
cu părul lung
negru, recit poeme
doctorilor prin
spitale, adorm,
mă trezesc din
anestezie, cu
perfuzii, toată într-o
burka albă
(mantie lungă
largă, acoperă în
întregime corpul,
cu o zonă de
țesătură
rărită în.
dreptul ochilor.)
pe dedesubt
foarfecile nu taie.
doar ce
se vede.
portretul meu,
Corifee,
îl înșirăm azi.
împreună de
ziua ta și-a mea
Se poartă femeia:
sensibilă,
curajoasă,
deșteaptă
și proastă,
slabă
și grasă,
cu păr pe ea
sau nu,
cu sîni
sau fără,
veselă
sau tristă,
singură
sau nu,
lesbiană,
hetero,
amantă,
soție,
mamă
singură
sau nu,
cu copil
tipic
sau nu,
cu uter
sau fără
alte organe,
cu dreptul
la anticoncepționale
sau nu,
cu fustă
scurtă,
lungă,
decolteu,
în picioarele
goale pe tocuri
cu desuuri,
machiată
sau nu,
feminină,
masculină,
androgină,
în literatură
sau nu,
tandră,
erotică,
senzuală,
viscerală,
rațională,
sau
NU,
de ziua noastră
SE poartă femeia
cum e Ea.
Iuliana Lungu, „KOMMOS. Procesiune pentru histerectomie”, Editura frACTalia, anul publicării: 2018, nr. pagini: 264
Puteţi cumpăra cartea de la:
Sursa foto reprezentativă: Justus Menke pe Unsplash (crop)
scrie un comentariu